Dă-mi, Doamne, măcar un cui din crucea Ta!
Să risipesc pe toate cele rele, voia-mi rea.
Dă-mi, Doamne, o mie de păcate să le șterg,
la Cer ca pe-un covor de spini să merg,
gonit de vânătorii răi pe care-n tinerețe i-am slujit,
acuma vine moartea și mă găsește dezbrăcat,
neprimenit.
Dă-mi, Doamne, oțetul să il beau cuminte!
Și fierea s-o strecor, înstrăinat de întunericul fierbinte,
acuma vine Luni, acuma vine Marți și cine știe... Gata...
Câți kilometri să mai aibă ața?
O, Doamne puțină înviere de mi-ai da,
o linguriță, e de ajuns din mila Ta.

Dă-mi, Doamne, doar un cui să-l bat așa
întâi în palma stângă, apoi în noaptea grea,
să-l bat în clipa care trupu-mi descompune!
Spre Judecata care va începe nemilos cu: Spune!
Spune! Spune tot!
Eu știu, dar spune tot!
O rugăciune pentru mine în timp ce tulburat înot
prin vămile albastre negre cenușii, nu pot
să ies la mal,
acolo unde Tu m-aștepți aievea, Doamne,
salvamar.