un om voia să treacă prin mine, iar eu dormeam de parcă am părăsit lumea de-acuma pentru cea de veci, dusă eram, și i-am văzut ochii,
avea ochii mici, negri, alungiți ca două cheotori,
ca o salcie care de-abia începe să-nverzească s-a aplecat spre mine
și-a lăsat mâna pe umărul stâng de parcă era apă,
m-a atins gentil așa cum ai atinge un om beat căzut într-un șanț și de frică să nu-i sperii moartea sau șanțul, de teamă să nu deranjezi îl atingi cu-n fel de respect, îl zgâlțâi lin, încet cu-n fel de evlavie, dragoste-n privire, îl zgâlțâi și-l zgâlțâi de parcă ai legăna un prunc într-o covată de pâine ca pe vremuri
cu uimirea muritorului la care nu i s-au aranjat stelele așa de bine, te oprești înțepenit de parcă prin acest tratament drăguț, chiar și așa mort ai fura ceva din el,
înțepenit ca o mumie cu două monede pe ochi, te uiți la el, din momentul ăsta realizezi
se joacă ariolul (se dă cu banul) în capul tău, ajungi the gambler,
dar
cum vă spuneam, azi noapte a venit un om să treacă prin mine iar eu dormeam dusă, după care ca o nesimțită m-am întors pe partea cealaltă și l-am luat cu tot cu mână să facem ro-sto-golirea,
ca un vălătuc ne-am ro-sto-golit, ne-am tot ro-sto-golit ...
iar acuma are și el o noapte ca și mine în care doarme dus
ca uitarea
până va ajunge și el pe partea ailaltă …