bine știut, pisicile fac numai ceea ce doresc,
ce visează
este mult mai ușor să-mblânzești un câine,
să-ngrijești un pui de elefant pierdut de turmă
(când părinții caută apă/hrană, l-au uitat în urmă)

intru în pielea lui Otto, e strâmt, întuneric și frig,
aud mieunat ... primul gând este să nu fie singur în ploaie,
mă rostogolesc în pielea sa de parcă pisica a domesticit omul,
intru, ies, îi umed și frig, strănută,
e alergic la oameni, ca bukowski, urăște câinii lor,
pisicile, mașinile lor, urăște tot ce fac,

Otto nu înțelege de ce aceste creaturi au ajuns considerate sacre,
într-o limbă literară strigă/înjură felinele:
- analfabetelor, nici nu știți să calculați 5X33c. feet of rope,

din nou intru în pielea lui Otto, insist, are ochii lunecoși ca mercurul,
mă uit în ei pe dinăntrul, clipesc fără să observe,
îi întind o băsmăluță