poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 352 .



anime morte
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [batranutragator ]

2023-03-09  |     | 



cu ochii asemenea clădirilor în paragină am zărit sărutul de scorțișoară al morții
ascuns în spatele umbrelor milostive. cu degete imaginare ale unui corp fără
mîini, noi am băut din măștile oamenilor ca din cupe și ne-am descompuns
la marginea luminii. noi, întunericul de catacombă din camera în care se sinucid
suflete. noi. cea mai pură formă de întuneric, pentru copiii săraci.

nimic nu pare trist pentru cei asemenea nouă. cei pentru care singurătatea e totul.
cei pentru care nu există afară, nu există spațiu, distanță, moarte. doar interior.
viețile noastre independente de lumea externă, viețile noastre de-o frumusețe
ascunsă ochilor, frumusețea interioară unei statui. nimic nu pare trist cît noi dormim
nemișcați, neclintiți. & zburăm incredibil de repede, pînă la durere, în lumea fără trup.

& ce durere pentru cei care nu pot săpa tuneluri în ei înșiși! ce chin în inima celor
care loviți de lumină n-o pot vedea! ce suferință să nu te poți bucura de bogăție,
noi celor cărora interzisă le este lumina spre deosebire de cei care strălucesc
în afara lor, dar nu sunt înăuntrul lor! ce trist de cei care nu-și văd propria lumină!
noi suntem întunericul pentru cei săraci, cei fără un loc unde să se-ascundă.

ei sunt născuți să vîneze, să ucidă: milioane de sori care se omoară cu strălucirea.
ei sunt topiți de propria scînteie, fac umbrele noastre mai adînci, mai adînci. noi
am fost făcuți să-l prindem pe dumnezeu în capcane de șoareci, să prindem lumina
în pînze groase și negre, în cei mai negri nori. suntem rîuri goale, deșertăciunea.
cel mai rău curs mintea noastră are, mereu.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!