| + O altă notiță de lectură | George Pașa [10.Mar.23 18:34] |
| Și, ca să fiu corect, aici este unul dintre cele mai bune texte poetice scrise de Leonard Ancuța (sigur, am citit doar două dintre volumele sale de versuri, dar și poezii nepublicate de pe Agonia sau prin alte locuri). Este un text fără trimiteri culturale, unde este adevărata esență a poeziei lui Ancuța: gravă, fără a cădea în solemnitate; ușor metaforică (așadar, acumulează bine experiența predecesorilor și sintetizează în versuri această experiență); dar, înainte de toate, magia versurilor răzbate nu doar din sonoritățile oraculare, ci și din conținutul filosofic, fără a se cădea în filosofie pură sau filosofare. Dacă tot vorbeam în comentariul precedent de aluzia culturală, aici remarc faptul că aceasta e doar implicită, nu explicită adică trimiteri la melodii, cărți, idei ale nu știu cui etc.). Aș zice că avem de a face cu un adevărat psalm modern (sigur, fără trimitere la Macedonski), atât prin conținut, cât și prin intonația poetică. Îi doresc succes în continuare lui Leonard Ancuța. Poate că o oarecare distanțare de orgoliul inerent unui poet care își știe potențialul creator i-ar folosi mai mult pe viitor. Felicitări, confrate! | |