EU NU TRĂIESC ÎN TIMP

Eu nu trăiesc în timp, căci timpul e-o constantă,
De fel mai puchinoși, să socotească nemții.
Planck scris-a o formulă, Einstein că este relevantă,
Toți cred că timpul este doar un parcurs al vieții.

Bunicul meu ținea timpul într-o pendulă,
Una veche, luată din vreun târg, să dea bine pe hol.
Acolo înghesuia timpul, în cutia cu contragreutăți
Și când uita să tragă lanțul, timpul se sufoca, matol.

Tata îl ținea într-un ceas deșteptător și dimineața
Îi mai ardea câte una peste sonerie, că prea se grăbește.
Ca să scap de el, l-am împărțit între telefon și calculator,
Dezinteresat, privesc doar rareori, să văd de mai trăiește.

Cum timpul e-o constantă, însumi trăiesc în veac,
Mă scol sub semnul crucii, de toate-ntreb străbunii,
Caut să fac mai bine și pentru vremuri leac,
Păcate ard sub soare, tremur lumina lunii.