uite soarele
dă cu capul
și cu picioarele
de pereții altei dimineți
ai dorinței ereți
ciugulesc
nătăfleți
nostalgia gângavă
frumoasă otravă
dar nu-mi mai pasă
cămașa iumbirii e roasă
răsuflarea ta
ca o rachetă
a zburat de-acum
e pe altă planetă
patul nu te mai cheamă
nici eu
azi sunt propriul meu Dumnezeu
de care mi-e teamă
cafeaua își caută zațul
totul pare ochei
țin liniștea pe umerii mei
am rupt lațul
și nu nu-mi mai pasă
cămașa iumbirii e roasă
uneori mă surprinde
câte-o angoasă
bate la ușă
zic
ce vrei păpușă
un mic?
ea dispare
apoi mă gândesc la buricul tău
cu tenul de floare
și știu de acuma
chiar știu
ne-am țimburlit
prea târziu

23.03.2019, rerevizuită 7.02.2023