Cândva departe, undeva, e bucuria
Plecând cu ea zâmbetul cald și fericirea
Visele cad împrăștiindu-le trezirea
Mi-a mai rămas necenzurată amintirea

Așteaptă plutele departe să mă treacă
Pe malul treptelor spre inima de piatră
Mă pierd hotarele de nori ciopliți îm apă
Valul fierbinte coborând totul îneacă

Departe curg, împins departe, fără tine
Învins ajung în marea lacrimilor line
Mă pierd adânc până rămân lipsit de mine
Unde mai sunt nici că mai știu, nu știe nimeni

Cât de departe poate inima să bată
N-o mai auzi, e prea departe să mai poată
Obrajii poartă suferinți, lacrima sapă
Cu mintea mea privirea ta încă se joacă

Departe sunt, departe ești, departe-s toate
Ce ne-a aprins, când a apus, ce ne desparte
Un ,Te Iubesc’ strigă uitat, ecou-l arde
Chiar și de mine sunt departe, prea departe