ca o vrăjitoare frumoasă, mereu tânără,
măgulitoare e clipa poeziei când se naște din lumea ei nemărginită,
rază de lumină la fereastra minții, fruct copt
rostogolește slova la sânul durerii cu o singură față,
ca pâinea aburu-i cald deshumează lacrima lumii,
dusă de ispita nemuririi se desprinde ca puiul de cuib, bobul de spic, sudoarea frunții și laptele mamei,
se desprinde ca duhul de ape până renaște pasăre ce cunoaște zborul focului
și zboară zboară… neobosită
zboară
aduce crezul în fața ochilor