ruginiul toamnei mentalul îmi deprimă
mă scutur de gânduri ca arborii de frunze
s-a strecurat și-n oase vitrega climă
dar inima-i mai țese iubirii pânze.

iubite oare mai auzi când te strig?
în noaptea austeră să mă ții în brațe
sun copleșită de tristețe și de frig
moartea rapace vrea să mă înhațe.

ce-aș putea face în vis să te mai am
craiul meu desprins din basm mirific
îmi amintesc mereu ce fericiți eram
în colțul de rai armonios prolific.

mi-aș da viața să mai fim împreună
să nu mă mai domine tristețea nebună.