Am conștiința vorbelor nerostite și a faptelor
Dar nu a timpului.
Am conștiința drumurilor și căutărilor,
Dar nu a timpului.

Am conștiința primăverilor înverzite,
Dar nu a timpului.
Am conștiința trăirilor nețărmurite,
Dar nu a timpului.

Am conștiința gândurilor necuprinse,
Dar nu a timpului.
Am conștiința dorințelor nestinse,
Dar nu a timpului.

Am conștiința iubirii supreme,
Pe care vreau s-o aștern în tipare eterne,
Dincolo de efemeritatea lucrurilor,
De curgerea inexorabilă a tuturor timpurilor.

Am conștiința unei lumi mai bune,
În care să crească copiii de azi și de mâine,
O lume cu speranțe, cu zile vioaie,
O lume minunată, fără războaie!