în miez de noapte, când nu suporți lumina crucii,
lasă-ți geamătul trupului să mângâie visele apei,
cu lacrima rodului tău inundă pământul când
buza-ți albită dezleagă rugăciunea minții,
și rai din rai, și iad din iad ne strigă, în tine
naște-mă, umilă încântare, cunună sacră să zidim
în pielea lunii, cu roșii flori de mai se naște pruncul,
mlădiță ruptă din butuc-eclipsă, sub mila Lui, de veci,
destin, stea norocoasă-n taina înălțării prin cuvânt.