poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 175 .



SCRISOAREA A 33-a
poezie [ ]
Ia, o mică perspectivă de istorie parșivă!

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [apeiron ]

2022-04-08  |     | 



PARTEA ÎNTÂIA

Într-o vreme-n care neamul canonea sub Trăienel
Şi primea mustrări şi sfaturi dă la granguri dân Brussel,
(Că solemni, ca ghioceii, facem slujuri la comandă,
Suntem bravi și demni ca brazii, când depinde de depandă!)
S-a pornit, bre, peste lume, ia, o molimă nasoală
De-a lăsat p-amărăştenii, toţi, în mandravela goală,
(Numai pe baştani, desigur, nu i-a afectat defel
Căci, oricând şi-n orice locuri, ei îs arieni model)
Molima fu o cucoană îmbrăcată ţipător,
Care umblă creanga, frate, din popor în alt popor,
Mult boită-n sulimanuri şi cu nasul tot pe sus,
Circula „all free” cocota, de la est până-n apus,
Şi-unde ajungea, – durere!... rădea totul împrejur
De gândeai că-i o fantomă a marchizei Pompadour!
Ei, şi-n drumurile-i multe, într-o zi, pe înserat,
A ajuns şi-n ţara noastră, să ne facă... (cenzurat!)

Şase!... intră-n vama noastră spăimântoasa arătare
Cu-n convoi de girofaruri, licărind ca „Caru Mare”,
Vameşii, văzând aceasta, au intrat cu toţii-n vrie
Şi se-ntreabă cu uimire: „țe să fie, ţin să fie?”
Hop că iese dintr-un Rover, fornăind din enşpe valve,
O cocotă trasă-n ţiplă, afişându-şi morga: „Salve!”,
Zice, şi târând cu râvnă peste pardoseli, valiza,
Scoate iute paşaportul şi se recomandă: ”Kriza!”

„Uat!!”, – se miră-n cor slujbaşii – ui uănt nating dăspre tine!
Cu ce scop în Românica?”, „Am o treabă la Rovine”,
„La Rovine?! Ce să cauţi? Păi acolo nu-i nici urmă
De suflare omenească, în afară de vreo turmă
Mioritică şi care, dacă-n jur te uiţi mai bine,
A-mpânzit tot împrejurul cu otavă de măsline,
Caligrafiind pe dealuri nume sacru de baştan:
Baciul ortoman de Tomis, zis şi Marele Crăian,
Care, de o vreme-ncoace, cârma o lăsă din mână,
Ca să-şi păstorească turma de oiţe, – a română,
Şi de-atunci, cu ochii-i ageri şi cu minţile lui treze,
A însămânţat ogorul cu ciulini şi căcăreze!
Aşadar, până acolo te aventurezi degeaba,
Altceva, dăcât mioare, dai de-o laie, cum stă treaba!...

Dar ascultă-aicea, Doamna, musai trebuie să ştii
Că, prin jur de paişpe sute, noi le-am tras-o la spahii,
Ştii povestea... Eminescu ne-a trimis-o-ntr-o scrisoare,
Dăspre când domnea p-acilea şeful Mircea, zis cel Mare,
Şi pe turcaleţi, Gagico, tot rumânul, brav oștean,
L-a tocat fin cu maceta!... cum, în ciorbă, leuștean,
Ia-ţi în cârcă, deci, valiza şi fă-ntoarsă a ta cale
Că Crăian al nostru-i iute de ciomag şi-o iei pe şale!
Nu ai nici măcar o şansă ca să cucereşti arena,
Poţi să fii şi Afrodita, n-ai fasonu’ lu’ Hellena!...
Ba, mai mult, al nostru Fante, cu privirele-i precise,
A sedus, ca pe nimica, alte zeci şi zeci de misse,
Bo-a-ngine, rober-ţele, ritzi-poance, ba, mai mult,
Sunt atâtea ce aşteaptă cu amoarele-n tumult,
Şi-şi încoardă neuronul, pe Crăian să mi-l desfete,
Toate-s una, una-s toate, cu naramză-n a lor plete,
Par egzamplu: cum e ceea ce-şi aşteaptă-n dârdori ora,
Nimfa Miss Cârnat i-i nickul, alias Candreea Bora,
Pe a cărei limbă verbul se avântă năpristan,
Poate-poate avansează pe tabelul lui Crăian,
(Dar Crăian ce are-n grijă soarta Ţerii Rumâneşti,
Îi comunică nimfetei: „Tu, dragă, p-alt tabel eşti”!
Şi nici vorbă s-o invite la un party ness-caffé –
Suferează, mititica, de sindromul zis NeFe!)

Aşadar, stimată Kriza, fă, mata, stânga-mprejur
Că, de nu, posibălmente, să o iei direct în... freză!”

„Cum? Când eu am pus cu botul, pe-a lor labe, ăi bancheri:
Pe franţuji, pe şvabi, pe şogori, pe broscari şi pe iberi,
Engliterii, teutonii, chiar baştanii din New-York,
Uite-aşa, ca pe nimica, pe plătite mi-i întorc,
Unul câte unul, neică, mi ţi-i trag finuţ în cursă:
Ard în carduri euroii, verzişorii saltă-n bursă,
Şi de-o parte până-n alta ale-acestui balamuc,
Numai eu dau directive, eu comand şi eu conduc,
Toată floarea Ioropei ce s-a strâns într-un cartel,
O făcui aşa, o varză... varză scumpă, dă brusel,
Iar tu-mi spui să mă-ntorc iute tot pe unde am venit?
Şi-n mânia-mi fără margini să mă-mpiedic de-un falit?”

„De-un falit, da, missis Kriza, căci pe falnicul Crăian
Nu îl sperii, bre, matale, cu al tău siviu baban!”

„Ce spui Frantz!? – zbucni cocoana, cu orgoliul rănit –
Drept să-ţi spun, de nenea ăsta chiar că nici n-am auzit!”

„Cum?!... când lumea-ntreagă ştie că pe plaiul ăsta, ici,
S-a născut, uimind planeta, Micul nostru Licurici,
Care străluceşte-n zare, mai ceva decât un far
Priponit pe malul mării, la Constanţia-n Fanar,
Şi noi, toţi, cu mic, cu mare, îl urmăm şi preaslăvim,
Că la toţi ne dete... UE cât încape... Aferim!”

„Chiar aşa de tare-i bosu’? Iote că-mi schimb ţinta, bade,
Nu mai merg înspre Rovine... vreau la... unde zici că şade?”

„În palatul de pe coastă, printre tei şi oleandri,
Unde, pe alei dosite, el şi cu Hăllena, tandri,
Se preumblă-n miez de noapte şi, scrutând în cuta zării,
Cugetă cu-namorare la divina soartă-a ţării...”

„Bine, am s-ajung şi-acolo. Pune iute-aicea viza...”

Şi-aburcându-se în Rover, a plecat, în trombă, Kriza;

...........................................................................................................

Pe un deal, pe care,-n vremuri, şi-a durat Riga cetate,
Printre ’nalte colonade, cu măiestru stuc ornate,
E o ctitorie-alături, un lăcaş de-nchinăciune
Pentru zilele în care, suferind za naţiune,
Locatarul din incintă, sub cupola aurită,
Îngenunche cu smereală şi se roagă la ursită
Să-i scutească, neamul, ţeara, în sfîrşit, poporul seu
De năpastele pre care le trimite Dumnezeu,
Tot privind cu evlavie înspre cerul înstelat
Trage clopotul pe care numele-i pirogravat,
Vrând a spune, într-o limbă de pungaşi şi sanchiloţi,
Că el, Zeus Poltrocenus, clopotul ne-a tras la toţi!

Ei, prin sala aia mare cât Carrefour-ul Orhideea
Unde stau aleşii noştri şi veghează... vorba ceea,
Se-nvârtea fără hodină Prezidentul, Gurul, Omul,
Crăienel, – un lup de mare, eşuat la mal, ca rromul,
Şi,-n uralele mulţimii, se încoronă piratu’,
Arborând pavilionul cu deviza „Io mi-s Statu”!
Singurul ce-i rămăsese, fiindcă restul, mamă dragă,
Răspândite fură toate, vâj-vâj-vâj, prin lumea-ntreagă,
Iar acu toţi „găozarii” vor să ştie – iote, nazuri! –
Un’ s-au pitulat, per Zeus, cele nu’ş câte barcazuri,
Ce ca fumu' se topiră, ridicat preste Constanţă,
Treabă cam nasoală, vere, de, pardon!, maro substanţă...

Când, deodată, ce se-aude? Bock! Bock! Bock!... în cantul uşii,

„Cine e? – întreabă Gurul – „Eu, stăpâne!”.... pe de-abuşii
Apăru prim-şambelanul, şi, vârându-se sub masă,
Cu o bardă-n mâna stângă şi, în dreapta, cu o coasă,
S-a oprit din defilare şi-n poziţia ”culcat”
A-nlemnit: „Ce faci, Emmăle! Oare ce te-a apucat ?!”

„Ioi, ioi, ioi, cureaua lată!... Hotărâi, o, Zeus drag,
Să cioplesc o buturugă şi o coasă-n fân să trag,
Şi-o să chem din televizii toţi ştiriştii fandosiţi
Să m-arate naţiunii că mi-s vrednic... Să trăiţi!”

„Măi Emmăle, tu eşti capiu, ei, nu zău, te-ai ţăcănit?
Mie-mi frige buza, iară ţie-ţi arde de cosit?!
Ia, mai bine, fă o tumbă, să mă-nveseleşti oleacă,
După care ia sticloanţa şi îmi toarnă o cinzeacă
De licoare rafinată, să îi simt briza pe limbă,
Şi, în fine, i-aţi papucii şi te du de mi te plimbă”!

„Cum vrei tu, divine Zeus, tu, stăpâne peste zări...” -
(Cu adâncă evlavie făcu cincizeci de flotări!)

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!