Aștept pe cineva, oricine,
să mă scoată dintre gratii;
dar oare chiar trebuie s-aștept?
Nu știu cum să ies,
singură mă țin aici.
Nu mai știu ce vreau,
decât liniște,
dar inima mi-e zbuciumată.
Poate când îmi va trece tinerețea
voi ști cum să mă așez,
astfel să-mi fie viața curmată
după atâta suferință și necaz.
Oare nu sunt tot eu cea ce-mi face rău?
De ce?
Mii de gânduri am
și nu mai pleacă.
Ele nu mă lasă.
Tu de ce m-ai lăsat?