Atâtea gropi deschise
Și eu mă ocup cu mutatul
Cu hârtii oficiale în garsoniere
Cu ușa în tavan închid capacul,
Numai eu nu am timp să-mi fac patul
Am ascultat cu tâmpla pământul
Încă nu, nu mă vrea în hotelul
De cinci stele, cu răcoare, cu metafizică
Să privesc lumea din rădăcini
Din vene cum își iau seva,
Cu cât te îngropi mai adânc
Devii mai important, te reinventezi
În cărbune și diamant.
Între cer și pământ, rai și iad
Ca un turist îmi refac bagajul
La poarta 13 îmi întârzie check-in-ul
Și aștept la atâtea gropi deschise
Dorul și tăcerea despărțirii.