poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Pașadine în vers alb (73)
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-11-01 | |
nu mai vrem să demonstrăm nimic nimănui,
nici că putem merge de unii singuri, dar nici că putem rămâne, nu mai vrem teorii (știința nu ne-a dus prea departe), adevărat ne-am dorit să fim lăsați singuri în pacea domnului, ca doi hoinari înnăscuți am demonstrat cât de mult putem trăi fără noi, - la gândul arunc grenade în mine dar nici o grenadă nu explodează, mă dau cu capul de tavan, cad pe podea ca un ou spart, am tăiat cu bisturiul marginea galbenă (a stelei): este un challenge, ca la show-ul survivor, mai e puțin, ajungi unde te-ai pornit ... nu vreau sa ma-ntorc înapoi, să mor de sete e mult mai plăcut, *** - mă hotărăsc, merg în pădure să trăiesc ca o floare sălbatică, obsedată de ploaie aștept ploaia, zbor ca o pasăre, ciugulesc pomușoare, mă bucur de liniștea din jur, zăresc o pisică la fel de sălbatică, meditează pe o piatră acoperită cu licheni, aștept pădurea să mă tămăduiască cu timpul viselor, elixirele ei, și tot felul de alte vrăjeli, *** să aflu visele mă iau de mână cu te miri cine, mergem în marele deșert victoria, mergem ca nimeni, poate ne întoarcem și noi cineva (ca budha, moise, sau isus) trebuie să fie ceva, ceva în acest deșert, trebuie, la urma urmelor am călătorit în celălalt capăt al lumii, și lumina era diferită, și am vrut să facem ceva cu lumina, și umbra era diferită, și am vrut să facem ceva cu umbra, și ne-am zbătut încet, încet ca niște musculițe în pânza unui păianjen burtos, ne-am zbătut înainte și înapoi, și umbra s-a strecurat atât de ușor printre noi până când nu a rămas zare de umbră, până nu a rămas strigăt în ploi, până ne auzeam doar bătăile inimii, auzeam sângele cum fierbea ca un vin în butoaie, bolborosea pe limba sângelui, și tot pe limba sângelui însângera tot ce-i apărea în cale de nu am înțeles nimic, și am mers în deșert, am mers, - decalaj nedepășit, șuierat migrator, să nu dispară acel deșert mic dintre gura clepsidrei, și picătura de apă am transformat clepsidra în țurțur de gheață, să nu dispară așa pur și simplu, să nu dispară, și apară ca în micul prinț.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate