sfioasă neîmblânzită lipsită de frică, flacără ce nu poate fi stinsă de vânturi și ploi,
sevă proaspătă în orice clipă din noapte și zi amestecă apele în ceruri printr-un singur sărut,
șoaptă-n curaj de urmează propria-i cale, zboară cu vulturii, fuje cu zeii,
iar zeul ei ești tu Bărbat pământean,
- Bărbate, Bărbate, unde-ncepe începutul acela, piele pe piele, în a fi, a nu fi umbra pieptului tău,
vibrație-n talpă
să-ți gust foamea alerg după tine ca o sălbatică, mai presus de orice caut umbra cercului tău,
- rai pe pământ când m-atingi, Bărbate, e atingerea ta ce mă face Femeie,
e dorința ta rădăcina sânului crud, e voința ta incertitudinea pântecului alb,
- pământean ești Bărbate, prin tine sper către-un singur Dumnezeu,
știu, ai să spui cu o mână ne dă și alta ne ia,
el mă-nvață să te atrag și resping, să te strig, să te alung,
să te-alint, să te-ating, să-ți cresc prunci dolofani, Bărbatul meu drag,
moarte-adu-mi în floare de rod, prin tine să curg ca un lapte
alintă-mă cu focul durerii din buze, arde-mi carnea-n săruturi moi,
iubește-mă când sunt furtună și ploi,
floare înlăcrimată în bătaie de vânt,
iubește-mă ca pe-o ultimă suflare, în ochii tăi să mă nasc Femeie de o mie și o mie de ori,
în palmele tale să-mi las pielea, por cu por, să țipe de trăsnetul nopții,
- Bărbate, Bărbate zbucium în liniștea ce scaldă visele-n coapse, - fii ușa prin care ies cu fața spre Dumnezeu,
în brațele lui trăiește o Femeie pentru fiecare Bărbat, - lumină călătoare născută din haos,
o sfântă gata să învie și gata să moară.