Jurnal de nostalgii
te țin ascuns in fulgii
zăpezii, sau poate in lumină
Încerc sa te deschid sa ajung la culmină
când te privesc sa capăt un răspuns
în tine să găsesc povesti de nepătruns
Hai, deschide-ți pagina
lasă-mă sa-ți văd rugina
ca natura-n toamnă
Vai, nostalgie ești o doamnă!
îmbracată-n catifea
cu miros de trandafir, cafea
Și cand ma strângi in brațe
cu ale tale amintiri-ce hoațe...
Și mă scufunzi in lumea ta
unde doar timpul poate judeca
rămân acolo, in fiecare noapte
să iți ascult din trecut ale tale șoapte