noaptea e plină de cioburi
din vitralii dorințe răscoapte sparg secunda cu gust de rodie
dintr-o legendă mai veche moartea presară cenușă pe limbă în do major de soartă

eu și tu escaladăm aritmetica elementară a materiei mototoliți în cearșafuri fără monogramă

pentru o cură completă de dezintoxicare Junona a stins făclia din vetre
a tras fermoarul unei vecii prea negre pentru fața ei argintie
și ne-a lăsat să cultivăm singuri ogorul din atrii
după al treilea cântec de cocoș

doar visele noastre fumegă în ruine neplânse de nimeni

carul mare nu mai traversează galaxiile cărnii dacă nu primește tribut
orgasmul cosmic ursit

prizonieră într-o lacrimă noaptea descarcerează izvoarele