în urma noastră zac tăciuni
şi pietre smulse din fântâni
şi ploi
şi câte punţi am străbătut,
câte pustiuri am trecut,
în doi!

acum mi-ai pus în calea ta,
toată tăcerea dintr-o stea
şi spini
magnoliile cad din nou,
pe fruntea noastră de ecou
şi crini

şi nu mai ştiu de câte ori
te-am aşteptat c-un braţ de flori
şi vânt
dar paşii tăi de trandafiri,
sub praful fostelor iubiri
se-ascund,

eu te mai caut uneori
printre nămeţii de scrisori
şi scrum
dar amintirile rămân
în floarea albă de salcâm
şi-n fum