când orchestra începe să cânte melodii veșnic libere,
splendoarea plutește peste frumusețea hipnotică
fără să te întrebe răsăritul triumfător ridică cortina,
dimineața măreață sărbătorește acordurile inimii,

valurile mării te spală, preludiu îți fură respirația,
tempo rubato atinge bătăile nevăzutului,
vioara pledează pentru valsul trandafirilor,
vârtejuri orbitoare difuzează parfumul din basme
libertatea amestecă triluri pătrunzătoare,
însoțite de-un interludiu nocturn sumbru
ignorat de strălucirea lacrimilor,

pierdut în coda excesivă, solistul
asistă în tăcere spinoasa fascinație,
gândul bravează sub baldachinul stelelor,
melodii de vis alunecă sub corzile rupte
timide, cuvintele nu-și mai găsesc rostul
perle vibrante se nasc în adâncul tăcerii
când orchestra cântă melodii veșnic libere.