Din cufărul închis cu amintiri
Am început să scot pe îndelete
Fărâme ce demult îmi păreau gri,
Dar azi, reale amulete.

Martori ai timpului meu dus,
Ascunși în colțuri negre de uitare,
Acum aș vrea să fie mai presus
Ca să le simt a lor învolburare.

Când timpul nu fugea ca un nebun
Și tinerețea mea era în a ei floare,
Credeam că pot s-aleg ce vreau s-adun
Și să arunc ce îmi provoacă întristare.

Azi, când de secunde eu mă țin,
Rememorez oricare din momente,
Căci nu am timp eu ca să mai obțin
Noi amintiri pe alte fundamente.