poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 783 .



selfie cu sancho & matrix
poezie [ ]
jurnal pandemic (2)

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Pigudel ]

2020-05-05  |     | 






în ziua care înainta precum râurile
întorcându-se spre matca fecundă
descompus în culori
sancho panza fu trezit de matrix
era un fel de albastră față brăzdată de albastru sânge
țâșnind dintre sori în mod accidental cotidian
lumina pietrelor albe de râu
-nmărmurea pe chipuri de morți
din timpul august cât le-a fost dat spre îngropare
oho
erau cu mult mai mulți decât evreii egiptenii
daniel dafoe în jurnal din anul ciumei îl roagă suprarealist
pe sancho să fie gata de ultimul selfie
să se așeze îndeaproape de gropile comune incendiate
cu trupurile încă vii
de la ieșirea în londra &de la intrare
până la ultimul gest miriapod al războinicului matrix-stafie
se descompune miracolul
se taie în felii
se așază în forme geometrice
se intră în viață în formă elipsoidală
locuiești într-un pătrat cu mușcate
într-un dreptunghi de care vezi bine
a avut grijă poliția gândirii să-l transforme-n cerc
în limita altora te afli oridecâteori te alungești
sau ești prescurtat notă de subsol dintr-o carte a nemuririi
în fond
rețelele de telefonie folosite de morții vii
se prăbușeau apoteotic
nu se mai știa cine la cine se mai gândea încă
dacă se mai cerșește înțelepciunea cu lumânarea pe ontice drumuri
întrezărindu-se apusul de dimineață
studiind structura emfazei precum starea de dezagregare
alergând în disperare pe dealurile din la mancha
unde ne este don quijote
unde ne locuiește
prietenii mei locuiesc în mine
& ei s-au stabilit în la mancha
după contururile –nnegrite ale depărtărilor
în oase nu se mai face frig
matrix a intrat în epoca mea & nu vrea să mai plece
în fiecare zi cu ploi speranța îmi mătură viața
prietenii mei au fost mulți
dar ei au plecat să foreze fântâni în la mancha
în adâncuri de cristalinuri baroce de sute de metri
se spune de acolo se mai întorc doar
semizeii sancho don quijote & matrix







.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!