Haida fuga.

(parodie la ceva)

Mai fugim puțin de-acasă, mai oprim, ca să-ți revii...
Aurora australă stă privind proptită-n coasă
Praful stelelor din urmă, când ne ducem pe pustii
Cu genunchii pân-la gură, înverziți de iarba grasă.
Ah, de aș avea putere (numa' mușchii mei nu vrea
Să mă-nalțe peste colburi, apelând la vechi memorii),
Ți-aș înfige-n ceafă gheara învelită-n catifea
Si-aș sui cu tine cerul, unde se sărută norii
Te iubesc fără de suflu și în ciuda gravității.
Și regret acuma chiulul de la orele de sport
Focă, dacă ții la mine și deții simțul dreptății
Te conjur, dă din picioare, fin'că sunt aproape mort
Dă și tu, puțin, la vâslă prin secundele scadente
Asta, ar încuraja zborul nostru în rase-motte
Îți promit la capăt perne și ambrozii recurente
Și divinele transfuzii, cu divinul lor compot.
Ne vom odihni acolo, înveliți în vechiul rit
Într-un loc fără localnici, fără trupuri în chirie
Vom proba suflete noi, din celule satelit
Așteptând, îmbrățișați, faptele
Să se prescrie.