Cad umbrele rătăcitoare
Peste a firii iz de spumă,
Cu râncezime îşi hrănesc
Infatuarea ce afumă.

Amorul se preumblă-n versuri
Cu pricepuţi ai arcei goale,
Şi-n spiritul cel animalic
Cresc coarnele originale.

Bătaia cordului pragmatic
Aruncă spirite-n extaz,
Curg vorbe în iureşul lumii, –
Linguşitoare, după caz!

Perpetuează-n viaţa lină,
Fără oprelişti sau eforturi,
Scursuri din zarea somnambulă
Cu ani împachetaţi în mofturi.

La cer îşi cască gura chipuri
Spre Dumnezeu, de l-au convins,
Dar dacă nu, ei - îi iau locul;
Cu-alţi dumnezei de neatins.

Priveşte-n lut înţelepciunea,
Ce-i moştenită-n seu, departe,
Când nici învăţătura clipei
Din zi nu-şi caută dreptate!

Legi peste legi tot înconjoară
În pripăşiri roi de-‘nţelesuri,
Şi chibzuiesc minţi ce pulsează
În hrana crustei interesul.

Plăvanii foametei ciumate
Latră pustiu din limbi râioase,
Din găuri de râpe ţâşnesc
Sonore creaturi păroase.

În litere se-nghesuiesc
Batjocuri din grăunţi stricate,
Analfabetele comete
Tânjesc la glorii fără moarte!

Bat câmpii fumuri în vieţi slute,
Cu vorbe smulse din ţâţâni,
Durearea omului se-‘nalţă
Din vâlvătăia celor buni!

Demonii roşii cuibăresc
În jilţuri, pe spinarea lunii,
Şi prind arcada timpului
De coasta grasă a minciunii!

Ne mai ciopleşte alchimia
Din versul păsării sihastre,
Din stânci de regi şi voievozi
Lăsate zestre lumii-albastre?

Prezentul jarului îşi duce
Cenuşa-n neamul viitor.
Steril, se-‘mbată haiducia,
Lihnită-n jaful şerpilor!