Mă legăn pe-o creangă-n adâncul azur,
Vălmășagul de frunze-ntomnat
Fluturii beți licărind îl străbat,
Răsună în luncă securi.

Mușc boabele roșii flămând,
Lumină și umbră se mișcă-n frunziș.
Praf de aur pe brunul prundiÈ™
Scârțâie, ceasuri de-a rândul căzând.

Sturzul râde în tufe glumind
Și mă-acoperă cu zgomot turbat
Vălmășagul de frunze-ntomnat –
Fructe strălucitoare și mari se desprind.




Traducere Mihail NemeÈ™