Locul in care m-am nascut pulsa
la rascrucea lumilor, servea drept pavaza minunilor ;mult scrum, presarat peste tot, fum inchegat de tigara, imi amintesc oamenii razand,
ras aspru, grobian, cerul tocmai se scutura de stele
cadeau toate peste mine, amintiri primordiale...
mainile mamei albe, laptoase, oamenii obisnuiau uneori sa joace carti, priveam soarele arzandu-mi privirea, primele mele lacrimi...

primele sentimente de spaima
diluate in apele styxului tulburi
vantul e cauza fricii; auziti cum zboara pasarile?...
oamenii fac lucruri minunate in continuare
vocile lor ma trezesc de multe ori ,
si acum si atunci...
inchegarea vietii in mine, o simt peste ani
ca o suma algebrica: nu exista minusuri fara plusuri

Intoarcerea sisifica la nasterea ratiunii:
in mijlocul gandului infloresc idei,primaveri trecute
vocile acelorasi oameni asternute pe clepsidra timpului

Marea constiinta a oboselii...