Primăvara îmbracă prezentul cu o haină ruptă
Zdrențuită și uzată de atâtea ori de câte a fost îmbrăcată
Cu fiecare rotație a pământului pe lângă soare...
Prin zdrențuituri curge frigul la halbă
Îngreunat de încăpățânarea ghioceilor
Care ca niște gloanțe străpung frigul în coaste
Deschid plăgi irigate imediat cu raze
Și ne umplu de cald, cu zâmbete și trăiri fierbinți.

Mirosul zăpezii topite și pașii prin bălțile noroioase
Relaxează creierul de gândurile înglodate...
Iubirile plutesc odată cu păianjenii ce țes capcane
Și se agață ciupite de pânzele lor,
Iar Cupidon prinde arcul cu săgeți fără vârf,
Trage cu rafale ca o mitralieră
Săgețile, care nimerite produc
Efectul tencuit de iubire.
Iubirea săgetată,
Iubirea injectată,
Iubirea inserată,
Înțelegeți voi, o iubire musai de trăit
Cu care primăvara, pare-se
Ne hrănește, se hrănește...
Și ce-i cel mai frumos:
Lumea se iubește...