castani cu frunți de jar visează pe-alei
vârtelnița lăcuită de lună
pe ape ce desfiră ritmuri și-adună
poeme din coroane umbroase de tei

refrenul suculent al toamnei din zori
urcă-n oboiul din mâinile tale
nu căuta iubirea-n altă chemare
ci doar în fiorii corolei din flori

când fluturi cu aripi de mătase
ating inimi de clorofilă-n extaz
cutremur iscând ca-n sâmburi de topaz
explozii ale frecvențelor joase

răzbate zgomot de ciocan pe ilău
când marea măsoară pieziș Dumnezeu