în privirile tale e mai frig
decât în brațele iernii
nici nu știu
cum ai ținut
timpul prizonier
și-acum îl asmuți
spre mine

nu-i nimic,
mă voi preface
în penele
de pe fruntea cocorilor
ca să refac drumul
spre nordul
Căii Lactee
(să nu
mai vadă
nimeni
cum lacrimi
pot curge
prin vene).