din depărtări tot vin luciri de spade,
cu nori în cer va-ncepe-o sfadă mare
și inima îți e în sugrumare
lumina duhului pe gură-ți scade.

natura e-n aceeași grea urmare
de pleci pe zbor de gând în escapade;
visarea-n tine dintre gene-ți cade
să uiți de a stihiei tremurare.

privirea-ți uzi, rupând de sus furtună,
sunt taine multe-n ochii tăi ploioși
a umbre-n lutul șoaptelor miroși
pe buze de-ți așezi de grai cunună.

spre nemaifost nocturne zări înjunghii
și Adevărul îl deții în unghii.