spre-a fi lumini în liniștea săracă
ne înhămăm la buze în săruturi
și umbra noastră umblă cu ceruturi
de noi, uitați în beznă, se dezbracă.
iar de zăpadă gândul tău îl scuturi
în arborele vieții, pe o cracă;
a rozei vreme-n geamuri stă să treacă,
ca fierți să fim în goale-a noastre luturi.
pierduți în vis, ni-i sinele aproape
și iar în piept mi s-a înfipt rotulă
a nuntă ori a rugăciuni să sape.
de pleci, îți tâlhărești a ta căciulă;
să n-ai în grijă mersul peste ape
că iarna pe acolo e destulă...