de ani zile urc
împiedicându-mă de cate-o scară
și mă ridic tinându-mă de balustrade
ale timpului acolade.

..................................................

în fata mea, doi bătrânei,
încet, urcau și ei.
ea, vizibil marcată de efort,
el, aplecat de spate ca un resort.

“fă-i loc, Domnului să treacă!”
spune ea cu un aer obosit.
el, se sprijină de zid.

“azi,... nu mă grabesc,...
azi, doar viața s-a grăbit”
le răspund zâmbid.

......................................................

la etaj,
în camera din dreapta,
o Doamnă frumos îmbrăcată,
într-un pardesiu de brad, cusut în cuie,
așteptă povestea vieții să ne spuie.