N-am mai oprit demult la crâșma din pripor,
Cafele n-am băut cu tine în cerdac,
Din pană lacrimi curg și lângă ciornă zac,
Să scriu poeme, astăzi, parcă nu am spor.

Nu știu de ce sunt trist și n-am idei deloc,
Aprind țigara și-o privesc fără să trag
Un fum... se arde singură și-arunc în prag
Chiștocul scurt... n-ar fi mai bine să dau foc

La tot? La șandramaua noastră de pe lac
Și la povestea veche scrisă pe-nserat
ÃŽn trenul fantomatic, un accelerat,
Când ne-am mințit: fecioară tu și eu burlac.