așa cum cad în tine ecouri metalice
zugrăvesc patima norilor pentru ceruri,
e o liniște gravă desperecheată de vise
cu capetele întoarse lin peste morminte,
cad in râurile tale vechi
pare că-i locul creponat de dor
nu este lebăda din gând
ci rece empiric gol pământ

așa cum cad cu totul în tine
se sparg oglinzile dorului
din culori ferecate

alb imaculat senin din tine
îmi tace clipa ca o mască
ce lăcrimeaza intreg universul
fara șoaptele aștrilor
pigmentați nuferi pe trupul tău
din abanos fierbinte,
ard de vraja ta
ca și la coacerea pâinii
in vulcani pierduți

dă-mi locul tău cuminte
căci nu mai știu să simt nord
și am uitat floarea iubire
pe glastra uscată a mirării
din zăpezi aprinse,
fă-mă iris în ochii tăi
să văd iarăși cerul în nuanțele
delfinilor seduși primăvara
de ultimul val, cel dus
la plimbarea de seară

te prind de raze
flăcările emigrează-n noi deplin
cromatica visării plânge ploi
de rimele prea mult retrase,
de golurile secerate-n noi,
între palme ținem universul
ca pe-un ghem de flori
împletit dimineața,
cernut curând de departe
evadare de aștri-n
lumină

știi, taina scrisă în ochii tăi
ma trezește nopțile
mugur de tihnă
evadare în tine
deplină