poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ noi, oamenii
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-02-17 | |
Mă tot întreb, în mii de vieți ce le-am trăit cu tine
De ce-ai alege mai străine, să te delimitezi de sine Și să-ți adormi o mimică, și gesturi, și încă și pe tine Și să-ți ascunzi privirea, și să omiți sprâncene Și să alergi de tine, și să ascunzi în tine. Și să distrugi carisma, și să doborî și spasma Și tremurul din voce... vai... voce de suavă, Tonalități, ce superb strigă... și roșii de obraji Și pleoape ce s-alintă doar ca să-nfrunte vrăji Oo.. mâini ce calde mângâie.. de gheață de-ar fi trupul. Vai buze ce absorb și-ating ce e sublimul Nu numai că hrănesc tot ce înseamnă omul Ce-l porți cu tine-n suflet și te impinge in mers Și nu locomotor... și nu-i doar un demers, Și toată carnea tare care senzatiile iți poartă Și toată pielea fină și toți fiorii... moartă Și gâtul arcuit de să plezneasca vene Și șoldul împietrit de glezne conturează gene. O vai ființă ce offline îți pierzi identitatea Și fugi de tine și-apoi de trupul ce dispare Și te transformi online într-o zeița vastă Lăsând în urmă trupul ce într-o ultimă crispare, Va da să se mănânce și să se hrănească Unor bieți corbi ce nu au șansa voastră Să fie conectați la taste și la mouse, La hi-fi și la ro uter de pe un sfânt.. computer. O vai cum smulgi din tine și cum te devorezi Vai cum te lupți și cum te osândești Și cum fărâmi din tine, arunci cu bucăți vii Și te omorî pe sine, de dragul otrăvii Și mii de kilometri, de fibre optice, pansați Îți va înlocui și-o inimă și-un suflet, puține Și vei rămâne singur, pierzându-te de tine Și vei orbecăi online... fugar de trupul însăți. Sperând din poze oarbe, crezând că vei obține, Și din profile șterse, ori multă istețime, Că vei putea să strângi falsul în brațe Să te iubești din nou, îndrăgostindu-te de tine. Fără să-ți simți dușmanul.. fără să-i vezi tăișul Fără să-l simți în ceafă cum suflă... ucigașul Și vine ca un vifor, distruge ca năpasta Și tu te-ntrebi acuma... oare să fie... Tasta?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate