ca doi polimeri ne așezăm în starea orașului dus la patinoar
lumini fluorescente seduc orașul
prin biblioteci se lansează cu furie
o maree de cărți
beau cafea cu vers alb și-ți întind
setea muntelui de sare
tu te deloghezi dintr-o iluzie îmi scrii
utopii
ești al naibii de poet într-un oraș monopolizat

apoi te așezi pe banca tricoloră
pe încă unul l-a ridicat Smurd-ul
este liber pe DN 1
ninge pe Postăvaru
câinii așteaptă eutanasierea
orașul latră apolitic
dragostea ta polimerizează firul
poeziei
pe care o desenez gen nadă
supergonflabilă

în timp ce răstorn fiecare container
la margine de univers aproape de
noaptea polară