(despre viață)

Numai carnea, iarba și nevăzutul
suferă de viață.
Numai sângele, seva și apa urcă
și se scurg-o
suspendare-n perisabil.
Viața e efemeră!
(cum aÈ™ spune unei dame
că e erotică.)
Iar moartea dăinuie prin vitraliile
ochilor mei.
Trompetele îngerilor îmi par, acum,
o muzică proastă.
Manelele parcă derâd simțirea
și-mi place să m-aplec spre comun
ca să mă uit înainte de a fi uitat.
Cu o specificare:
La dracu’ cu clasicul
torturându-mă de scurgerea asta
dureroasă din mine!