nu credeam bătrânii...

or să te sperie cumplit
înnoptările
și singura ta bucurie va fi
când mai cuprinzi cu pleoapele
încă o dată
zorile

pisica își face amiezile
pe genunchii tăi
consolați reciproc, ea toarce absențele
tu torci fuioarele din ceasornicul care
mai sare câte o secundă
și nimic nu vă tulbură aparenta pace
nimic nu atinge clanța ușilor


viața
ar mai scrie măcar un vers
dar vârful la creion
i s-a rupt

se înnoptează