mi-am scos inima și am pus-o la soare
din miezul ei au țâșnit iubirile vechi
s-au împrăștiat pe pervaz ca niște furnici furioase
în coșul pieptului am îndesat sâmburi de cireșe
în fiecare vară copiii se vor înghesui în brațele mele
cu fiecare fruct cules se va scrie încă un cuvânt între noi
până când trupurile ni se vor transforma în pergamente.

mi-am scos sufletul și l-am îngropat la umbra unui salcâm
de pe crengile lui păsările își învață puii să zboare
cu fiecare aripă întinsă o bucată din mine se reintegrează în cer
în fiecare ploaie ce udă pământul
în fiecare curcubeu aruncat peste lume
din ce în ce mai aproape de frumosul din noi.