respir și mă izbesc de lucruri
câteodată mi se înnoadă falangele de colțurile umbrei
genunchii de iarbă pornesc să galopeze printre vertebre
mă dor cu fiecare expir este singura certitudine
care nu-i scrisă cu fum
rostogolesc meridiane de-a lungul și de-a latul arterelor
nimănui nu-i pasă că la spectacolul acesta am primit
invitație specială
în chenar de carne fragilă trebuie mi s-a spus
trebuie să înveți să rulezi galaxiile una pe stânga inimii
două pe dreapta conștiinței
un țipăt deschide poarta luminii
o poruncă irupe

să dansez sub cupola magiei praf stelar să ridic din sinapse
este un proiect excelent pentru-o lucrare de licență
partitura ta soarbe în țesătura-i densă
răsuflarea mea sincopată
vibrează podeaua zilei sub paso-doble trăsnetele îndoielilor mele mușcă zăbala în car triumfal ține ritmul pulsația
inima râde victorioasă

cere un bis

în vene sting supernove
(am absolvit un curs rapid de pompieri stelari)
gamba aruncă genunea din ea
se-avântă plonjează ceruri strivesc în smerenii
genunchii răniți
varsă deșerturi glorifică tot ce ating
simplitatea nu se acceptă ușor

mai bine se răsucește un uragan în vertebră

strigă
carnea zdrobită de clipă este mai verosimilă
un cuvânt anorexic iese la rampă încearcă o reverență inedită

turnanta vieții produce vertijuri cromatice
lansată în efemer pașii agață glezna de soare
apoteoză cu fluturi

dirijorul concertului unic
mă-nghite

în culise moartea complotează
să fie primadonă
o clipă