Doi porumbei pe-o anvelopă,
Se iubeau cu foc, chiar nebunește,
Un cioroi din lumea interlopă
Pe deasupra lor se tot rotește.

Tot cu „car” și tot cu „cronc”
Din „poziții” îi „filmează”
Porumbița îi căzuse tronc
Și-i dă târcoale, nu se rușinează.

Porumbelul, ca un cavaler,
Politicos l-apropie și-i zice:
„Lăsați pe domnișoara-n pace, ser,
Că una-ți dau, și clanțul o să-ți pice”

Cioroiul, cu penele în lături:
„Mă puiule cu caș la gură
Din calea-mi să te mături,
Că dracii acu te fură!”

Porumbelul dă încolo, dă încoace
Dar cioroiu-i mult mai rău și mare,
Se retrage, n-ai ce-i face,
Dar cu sufletul e tare.

Gagica lui, zâmbind, îi spune:
„O mi amore, nu fi trist
Cu tipu’ eu te rog, tu nu te pune,
Ciao, deci, și uită că exist!”
* * *
Porubmel de-i fi, cu acuratețe,
Porumbiță să-ți găsești,
Cu mult șarm, naturalețe,
Și de face nazuri... Să o părăsești!!!