Parodie
Cu tristețe adun păduchii gândurilor Din capul salin al iubitei. Zvârcolesc amintiri fierbinți sub capac de craniu Erecție nebună când iese-un abur De porno-fantezii năstrușnice. Sunt obsedat
În troleu
Te rog, nu mă privi Cu ochi naivi ca de fecioară Să mă cunoști nu vei dori Libido! Ești departe. O să moară. Cu ochi căprui de sub breton Priviri echivoce îmi arunci Ești tipa trăsnet, ești
Pesimism
Trecutul e fetid Și viitorul nu-i mai bun, Pămîntul e arid Prezentu-i de un negru-brun. Orizontu-i purpuriu De sânge , nu de soare. Acum orașul e pustiu Singurătatea nu mă
Insecte
Doi păduchei pe-o gărgăriță Să violeze-au hotărît. Atent, din spate, de fustiță Sireaca fata-au doborît. Au năvălit ca o cireadă, Au năvălit ca boii l-adăpat. O crimă e violul în livadă, O
Noname
Cîndva, plimbat eu printre brazi Gîndindu-mă o vreme Speram la ziua cea de azi Cînd sub mine tu vei geme. Curat fiind,cu-ncrederea-n buzunar Focul iuburii aprindeam Ca iasca din cremne și
Porumbița frivolă
Doi porumbei pe-o anvelopă, Se iubeau cu foc, chiar nebunește, Un cioroi din lumea interlopă Pe deasupra lor se tot rotește. Tot cu „car” și tot cu „cronc” Din „poziții” îi
Ebrietate
Mă țin cu greu de-un felinar Căci mă doare rău ficatul. Toarnă vin, bre, în pahar Să spălăm cu vin păcatul. Păsăruici, cioroi și rândunele Pe deasupra-mi se rotesc. Mama lor de păsărele Nu
Judecata profesoarei
E liniște și pace-n cabinet Eu moțăi, altul doarme Visez la fetele din Internet Și parcă nu mi-e foame. Dar se-aude
Desenul meu
Doamne ferește de-așa arătare O viață tu ai să fii în căutare O viață ai să pierzi Altundeva arătarea n-ai s-o vezi Decât pe foaia, coala Ce în mîini me-a nimerit, Nimeni n-ar fi dorit Să-mi
