Astăzi va trece încet
kilometri negri de tăceri
mă leagă și mă dezleagă
nu știu când sunt nod
ghem sau vârtej deșirat
la fel ca ieri...
rezist/ plâng/ iert/tac.

Strânsoarea poate fi insuportabilă
până la un moment dat
când valuri de melancolii
vor încerca să mă purifice
trecându-mă prin toate căile ferate,

Înghit munți/ ape/ prăpăstii și văi
cum aș lua pe sufletul gol
împărtășania
după o secetă îndelungată.

Spre dimineață câteva vinișoare roz
dau semne de viață
cu tine în brațe
închid ochii
și o iau de la capăt...

Aș putea folosi telefonul
sigur ar răspunde la capătul lui
cineva/să-mi aducă o țigară
un gin tonic/ otravă sau acel ceva
care m-ar aduce în echilibru
cu peștera/ cu luna
cu liliecii mei
dar...

S-ar sfârși primăvara asta care mă roade
de la încheieturi până în vârful unghiilor
și n-aș mai simți susurul
în măduva inimii,

înțelegi?