Așteptarea

Despletite șuvițe de timp se rotesc
Peste iluzii deșănțate pricopsite
De-atâtea strigăte de „te iubesc”
Și-atât de multe inimi ofilite!

Când păsări ciripesc a ploi și jale,
Apar pe zări priviri cu gânduri
A gânditorilor ce triști, agale
Mai râd, mai suflă, printre rânduri...

Și crapă cerul, crapă toate...
Într-un senin s-a spart speranța...
Lucid, la umbră pus în coate
Aștept ca ea, s-apese clanța...