1.
Am fugit când au însemnat inorogul
Cu fierul roșu.
Am supraviețuit un timp
Din reziduurile memoriei.
Cel mai mult îmi lipsește lumina
Dinainte de catastrofă.
Bah! orașul slut, crescătorie,
Oameni în mașinile lor de locuit.
Suflete pe măsura orizontului,
Frânt, fracturat.
Vrăbii dezmembrate,
Un necaz nu vine singur,
Sunt urmărit de carnivore.
Rucsacul a cunoscut vremuri mai bune,
Chiar fără suflet, timpul nu te iartă.
Bortă plină de șoareci, desființarea,
Croncăne ascuțit pe un tăciune
Crescut din humusul asfaltic.
Gheara de bun venit a mirificului oraș
Te va găsi în vis.
Motanul lăsat imemorial acasă,
Eroic, vâna-va hidoasa umbră,
Ai cămașa de zale uzată,
Din vremuri cu soare sincer,
În care ceva cer cald de-azur
Se mai oglindește încă.
Piele tăioasă de șarpe vechi,
Metalic.
Iar tu, squatter, tot mai mult
Aduci cu unul dintre acele furtune,
Uzate, pleznite, unsuroase, prăfuite,
Din șanțurile drumului ierboase.
Casele părăsite sunt vedetele
Terenurilor virane, oaze ale
Cumplitului cutremurător deșert,
Orașul, cu miile sale grețoase
Fata Morgana, abandonate case din
Cine știe care tornade și naufragii.
Vei intra în acest templu cu lilieci
Și vulpi, iar monstrul fericirii
Lăsate în urmă, inaccesibilă,
Te va pândi din colțuri de-ntuneric.
Toate miresmele persistente ale vieții,
Vei sta, squatter, orb la fereastra oarbă,
Să privești în ochi, până ce stelele răsar,
Nimicul deplin, ca pe un tovarăș.

2.
Fericirea lor era precum viața de apoi,
Cu aer proaspăt în pungi etanșe și
Soare suflat în sticlă de cobalt,
Toate momentele zilei schițate fugar,
La periferia atenției, anotimpurile,
Mareea culorilor și senzații termice
Revărsate pe o pânză a iluziei,
Treziți de primul autobuz al dimineții,
Oprit în stația Câinelui Martir Strivit
Sub roți, feeric pus în valoare de lumina
Nevertebratului Mare Clovn de neon, tăvălit
În piscina lui electrică,(hohotul străzilor
Arse, vine în rafale orbitoare) cap strivit,
Pleznit, fructul dus de roți, al creierului,
Fosforescenta constelație Canis peste drum de
Clădirea de frișcă, impozantă, identică unei
Prăjituri pietrificate antice.
Visau o cabană ignifugată, printre brazi tineri,
Trăind din cules și fugărit,cu oxigen și fructe
Ale pădurii, praful orașelor ustură și arde,
Demisolul cu perete lepros, harta unei comori
De mucegai, pe care nu îndrăzneau să o caute,
Cu vedere la tomberoanele verzi, esplanada
Șobolanilor, odorizate coji de portocale,
Deasupra lor, o egipteancă tânără
Creștea un portocal, din care se hrănea,
Inevitabil, stropi parfumați curgeau de pe
Bărbia ei, în tavanul lor, coji aruncate
Printre măruntaie de pește și pasăre,
Orbecăia prin livada de felinare galbene,
Acoperit cu gândacii halourilor, dormea
Pe bănci, martor al celor uciși de
Tramvaie, deprimat în crucea nopții,
Eșuat pe un afluent mocirlos al destinului,
Călău, victimă, spectator, inspirația
Îl atingea, odată cu frunzele de varză și
Cojile de cartofi spălate cu săpun,
Cotoarele de măr fierte, terciul gustos,
Făcea șobolanii să saliveze, înșirați,
Adunați pe țeava de apă caldă,
Cu mustățile parabolice, o scufie de
Frunză de varză, și praf de cărămidă
Strecurat în fiertură, pentru culoare,
Și gust, așa a scris o apetisantă capodoperă,
Roasă imediat de asistență, cărată rapid
De furnici, la adăpostul arhivei lor secrete.
Răcnea: -Nu mai vreau să fiu omul sandviș!
Printre mumii de vată și piramide aurite
Din plastic! Nu mai vreau să fiu nimic!
-Nu ești nimic! îl mângâia Alinătoarea,
Tot ce faci e caca-maca, talașul talașului.
Ura specimenele ingrate cu securi, piei și
Blănuri, topitoriile lor unde asfințește lumea,
Ușile ce dispar din pereți și se deschid în
Profunzimile elaborate ale unei complexe
Succesiuni de coșmaruri, destinul e un zid,
Pe care-l spargi cu capul, el bine că știe unde
Să ierneze, în care structură a deziluziei,
Schizo-naut internat în Fabulatoriu,
Dragostea lor, un submarin de buzunar,
A ieșit să respire taman în
Marea Groapă Plutitoare de Waste,
A Pacificului...(anul e chiar acum
patinatorul alunecând cu spatele,
pregătind tripla săritură, 3,2,1
coliba din crengi lipite cu lut
în care intrăm pe capul unei
grațioase femei odată cu
norii și ploile...)