poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 527 .



Plimbare de seară
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [c.risti ]

2015-02-10  |     | 





Alei cu oameni necunoscuți, fără priviri,

într-o seară fără partener de discuții.

Chiar dacă nu-mi înțeleg bine viața

și nu are nici opțiuni de subtitrare,

o să-mi fie greu să mă dezobișnuiesc de ea.

Toți anii ăștia nu valorează cât ultima clipă!

Mi-e și frică să concep acest fruct perisabil numit viață,

care-i mai tare decât mizeriile ei!

Am vrut să mă sinucid...

dar am constatat, că era deja târziu.

Logica, m-ajută să greșesc într-un mod ferm!

Sentimentele luminoase din inima mea,

le-asociam stelelor, pe-un cer înnoptat.

Din plictiseală am început să număr stelele,

deși, doar cele căzătoare meritau aplauze.

Cu o respirație tivită de aerul unui profesor,

un prieten bun m-atenționa zâmbind:

„Ãsta nici măcar nu-i cerul tău,

e unul trecut! Prezentul e necunoscut!

Tu ai în față: steaua unui ieri, amărât rău!”

Of...

Oare de ce prietenii și rudele

au privilegiul de-a fi, mai nesuferiți

decât ceilalți oameni!?

Aș lua toate artele frumoase de mână

și le-aș duce înapoi în copilăria lor,

locul unde mă-așteaptă prietenele mele:

Naivitatea și Credința.

Ãsta-i locul unde toți îngerii dorm,

ceara lumânărilor renunță la forme...

devenind fum peste flăcări nedefinite,

iar biata secundă încă nu este născută.

Normalitatea e-o convenție, nimic altceva!

Ar trebui să-mi văd de moartea mea,

ca acest grup de manifestanți

care strigă „Trăiască regele!”,

după ce aflaseră de moartea lui...

sau

ca de bonsaiul meu din dormitor.

Sunt mai aproape de prostul care nu știe ce spune,

decât de-nțeleptul care nu spune ce știe.


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!