Eu vin din Ciorogârla, la tine în parcare-
Cămașa mov să-mbraci, precum în mov îți viu
Să-ți mângâi cu privirea bretonul tău șașiu,
Apoi să-ți pic în brațe din pură întâmplare.

Mă simt ca barza chioară lipsită de-apărare
Înamorată toată de un bărzoi puriu...
Degeaba-idau bezele, degeaba-n bobi îi scriu
Că el nu pune ciocu’,sau poate nici nu are

Habar cum crește iarba pe margini de cărare,
Cum paște gazeluța pe ritmuri de cicoare,
Și cum dansează ursul tangoul câmpenesc,
Iar cucul îl admiră cuprins de sârguință
Și-apoi se cucăcește pios pân’ la credința.

Dar ăsta-mi ești iubire, (și-aproape) te iubesc.


parodie după: Sonetul din zări, de Alexandru Macedonski