ÃŽn lumea mea te plimbi pe coridoare lungi,
Ecoul se revarsă iar pașii tăi dispar.
Mărețe felinare înalți să îmi alungi,
Roiuri de întuneric, din ce în ce mai rar.

Mai spune-mi o poveste, mai toarnă un pahar,
Mai vino doar o dată să vezi cum stau întins.
Aștept să-mi dai un semn și toate în zadar,
Tu pleci cu fruntea sus, iar eu ramân învins.

Și de pe culmi înalte rostești cuvinte grele,
Ce au să se prevale ca pitetrele-n mormânt.
Îți faci cununi de pene din aripile mele,
Privesc, în ochii-ți mari nimic nu-mi este sfânt.

Și ți-am gustat noroiul, adus prin mâini străine,
Mânjinu-mi și obrajii și sufletul flămând.
Acum când sunt curat și am uitat de tine,
De m-ai învins iubito, să te găsesc râzând!