în acul de pick-up un fluture își pierdea zborul
în insectarul de sunete un poet umplea golul dintre a fi și a nu vrea să fi
după ce ascultam și ultima culoare dintr-un pastel
pe fotoliul alb din sufragerie se așeza liniștea
în fiecare seară de toamnă răsfoiam același tablou cu coperți groase de amintiri

tu fumai gânditoare apusul cu îngeri
eu îmi păstram verticalitatea în fața viciilor de anotimp
apoi ne plimbam printre lacuri reci în care picurau frunze de sticlă
clinchetul înserării ne inocula în vene somnul
hipnotizat de apusul pleoapelor tale
sufeream o eclipsă totală de viață